Date fizico-geografice

               Relief
Relieful comunei Cupşeni se caracterizează printr-o mare complexitate a formelor de relief, forme de relief care pot fi grupate în trei mari unităţi: zona luncilor sau a teraselor care se situează şi se întinde în îmediata apropiere a văilor Ungureni, Şatra, Runcu şi a râului Rotunda, zona deluroasă cu o altitudine medie de 500-600 m şi o zonă mai înaltă, muntoasă cu o înălţime de peste 1000 m.
Zona luncilor, zonă în care sunt aşezate şi aşezările comunei este zona cea mai joasă şi mai propice pentru cultura cerealelor, şi mai ales cultura plantelor furajere (în special leguminoase perene şi graminee perene). Ea se intinde pe suprafeţe foarte mici în satele Ungureni, Cupşeni şi Costeni ocupând aproape numai intravilanul localităţilor (la care se adaugă suprafeţele mici de luncă din extremitatea sudică a localităţilor) şi pe suprafeţe mai mari în partea sudică a comunei, în hotarul satului Libotin, în lungul râului cu acelaşi nume, ocupând o suprafaţă de peste 120 ha (Intre Râuri, Râul Sătrii, Grădina, Pămpeni, Lăbuţ, Rotunda etc).
Zona dealurilor se întinde în zona central sudică a comunei şi cuprinde Dealurile Libotinului, Delurile Ungureniului Dealurile Cupşeniului şi dealurile Costeniului.
Dealurile Libotinului (Vf. Săcăturii, Dealul Miercii, Vf. Dosu Bozghii, Dealul Corbului, Dealul Mănesii, La săcătură etc. ) situate în partea sudică a comunei între râurile Lăpuş şi Dobric au altituduni în jur de 500 m, un caracter interfluvial şi o formă arcuită datorită faptului că însoţesc coturile formate de râurile Lăpuş, Rotunda (Libotin) şi Dobric.
Dealurile Ungureniului, Cupşeniului şi Costeniului sunt situate în partea nordică a comunei, de o parte şi de alta a văilor Ungureni, Cupşeni şi Costeni pe care le străjuiesc cu culmile lor semeţe, sunt orientate pe direcţia nord-sud şi au o altitudine cuprinsă între 500 şi 800 m, (Arşiţa, Vf. Zdârcii Mari, Vf. Mesteacăn, Vf. Izvorului Mare, Vf. Măgurii, Vf. Sesurilor la Ungureni, Vf. Ulmilor, Obcina lui Vasalie, Vf. Cireşului la Cupşeni sau Vf. Prihodului, Măgura, Colnice la Costeni).
Un caracter aparte îl prezintă Masivul Şatra cu o altitudine de 1041 m numit de localnici “Şatra lui Pintea” care este izolat în partea nord-vestică a comunei. Acesta are o origine vulcanică, având forma unui con nivelat la partea superioară şi este înconjurat de un larg piemont. Alternanţa văilor cu a culmilor, paralelismul culmilor şi blândeţea peisajului, dau ţinutului comunei un farmec aparte, un aspect pitoresc deosebit.

               Resurse naturale
Principalele resurse naturale ale comunei sunt pădurile de fag, brad şi stejar, păşunile şi fâneţele naturale, terenurile agricole şi mai rar ciupercile şi fructele de pădure. Este o zonă destul de săracă chiar în materiale locale de construcţie (pietrişuri, nisipuri) acestea fiind aduse uneori chiar de la distanţe foarte mari (zona Someş). 

               Reţeaua hidrografică
Cea mai importantă arteră hidrografică a comunei o formează Râul Rotunda (sau Râul Libotin), afluent al Râului Lăpuş, care confluează cu acesta în satul Rogoz. Râul Libotin izvorăşte din Munţii Lăpuşului şi se formează prin unirea a două pâraie: Valea Ungurenilor şi Valea Fundăturii care pornesc de sub  Vârful Sdârcea mare (1064 m). In drumul său spre Râul Lăpuş, prin hotarul satului Libotin, Râul Rotunda primeşte apele văilor : Valea Poienii, Valea Rusului, Valea Fericii, Valea lui Balog, Valea Lespezilor, Valea Lazului Lung, Valea Zăvoiului lui Blaznic, Valea Petrii, Valea Rotunzii Mici, Valea Rotunzii Mari, Valea Răchiţilor, Valea Merilor, Valea Fundăturilor, Valea Prisăcii, Valea Marii
Principalul afluent al Râului Rotunda este Şatra, (sau Râul Cupşenilor) care izvorăşte din Masivul Şatra (1041 m).
In drumul său prin hotarul satului Ungureni, Valea Ungurenilor, cu un bazin hidrografic foarte mare, cu un curs foarte iute şi tumultuos în perioadele ploioase adună în albia sa apele a numeroase pâraie (denumite localnic văi – Izv. Rece, Izv. Coşului, Libotinel, Izv. Mare, Valea lui Cureu, Valea Măgurii, Valea Săcăturii, Valea Pietrelor, Vl. Gheţarului, Vl. Pălăguţanului, Valea Frasinilor).
Râul Şatra (sau Râul Cupşenilor) străbate partea centrală a comunei până la confluenţa sa cu Râul Ungurenilor cu care împreună formează Râul Libotin, adunănd în drumul sau apele pâraielor din teritoriul localităţii Cupşeni (Izv. Zdârcii, Vl. Peştilor, Valea Glimeiului, Valea Pripoarelor, Valea poieţilor, Valea Cremenii, Valea Ruşorului din hotarul satului Cupşeni şi Valea lui Maldău, Valea Dănesii şi Valea Zimbrilor din hotarul satului Libotin).
In hotarul satului Costeni curge Valea Runcu (sau local Râul Costeni) care se varsă în Râul Dobric după  ce în drumul său adună apele văilor din hotarul satului Costeni (Izvorul Mlăştinuţii, Valea Mare, Izvorul Poienilor, Valea Dezuina, Valea Dimătului).
In general debitele râurilor şi a văilor mai sus amintite nu sunt prea mari dar în perioadele cu multe ploi, ploi torenţiale sau în perioada topirii zăpezilor,  toate acestea se pun în mişcare iar apele lor repezi determină eroziunea malurilor, distrug poduri şi fac ca Râul Libotin să iasă sistematic din matcă inundând mari suprafeţe de teren agricol.

               Solurile
Comuna Cupşeni se află în regiunea solurilor brune podzolite, moderat sau puternic erodate, slab gleizate, care ocupă cea mai mare parte de suprafaţă şi a solurilor aluvionare situate în luncile văilor care străbat comuna.
Prin urmare în luncile râurilor şi pe terasele acestora sunt bine dezvoltate solurile aluviale care în unele zone cu strat acvifer freatic la mică adâncime prezintă un orizont gleic specific solurilor hidromorfe. Aceste soluri au o fertilitate destul de ridicată şi sunt cele mai bune soluri din zonă pentru agricultură. Pe versanţi şi interfluvii se dezvoltă mai ales soluri argiloiluviale, brune luvice şi luvisoluri albice din clasa argiluvisolurilor. Au o grosime de 1,2 – 2 m, culoare variind de la cenuşiu la suprafaţă la roşu-gălbui în adăncime. Fertilitatea este mijlocie pentru plante agricole şi ridicată pentru păduri de foioase şi pomi fructiferi. In zona montană se dezvoltă soluri care aparţin claselor cambisolurilor, spodosolurilor şi umbrisolurilor, care sunt slab fertile pentru culturi.
Datorită climatului umed şi răcoros, rocilor sărace în baze şi vegetaţiei acidofile, humificarea este slabă, iar alterarea foarte intensă, ceea ce duce la desfacerea silicaţilor primari în componentele lor de bază (oxizi de fier şi aluminiu), pH-ul acestor soluri având valori mai mici de 5 (soluri puternic acide) sau între 5 şi 8 (soluri acide), cu conţinut mic de humus.
Conform ultimelor cartări agrochimice făcute pe teritoriul satului Libotin, 13 % din suprafaţa arabilă are pH-ul sub 5 (soluri puternic acide), 71 %  are pH-ul cuprins între 5,1 şi 5,8 (soluri acide) şi 16 % au pH-ul cuprins între 5,8 şi 6,8 % (soluri slab acide). Din suprafaţa ocupată de păşuni şi fâneţe 9 % din terenuri sunt puternic acide, 59 % sunt terenuri acide şi 25 % sunt terenuri slab acide. În ceea ce priveşte aprovizionarea cu fosfor cca 86 % din suprafaţă o ocupă solurile foarte slab şi slab aprovizioante iar în ce priveşte aprovizionarea cu potasiu 44% din suprafaţă este bine şi foarte bine aprovizionată şi 52% este mediu aprovizionată cu potasiu.
În celelalte sate ale comunei ponderea terenurilor acide şi foarte acide creşte odată cu altitudinea, în partea nordică a comunei terenurile fiind exclusiv acide şi foarte acide, întâlnindu-se aici întinse suprafeţe de păşuni şi fâneţe unde predomină sau deţin exclusivitatea nardetele (Nardus stricta).
Pentru îmbunătăţirea compoziţiei floristice, reducerea acidităţii şi creşterea gradului de fertilitate, cetăţenii comunei folosesc practica îngrăşării terenurilor prin târlire sau gunoire, rezultate deosebite obţinând în corectarea acidităţii solului prin marnare (administrarea şi împrăştierea unor însemnate cantităţi de “polochim”), obţinându-se în acest mod o creştere a permeabilităţii solului, o îmbunătăţire a structurii, o activare şi dezvoltare a microorganismelor.
În general suprafaţa arabilă se pretează culturilor agricole de cereale păioase, porumb şi mai ales cartofi şi plante furajere cultivate, în special leguminoase perene (lucernă, ghizdei, trifoi), iar suprafeţele de fâneţe au în general o compoziţie floristică bună, excepţie făcând pajiştile de pe terenurile mai înalte ocupate cu nardete.

               Flora şi fauna
Varietatea reliefului şi diferenţierile geologice şi climatice între zona mai joasă a luncilor şi dealurilor din centrul şi sudul comunei şi zona montană din partea de nord a comunei şi zona montană din partea de nord a comunei se reflectă în existenţa unui înveliş vegetal complex în care fauna este încă destul de bine reprezentată.
Pe zonele ceva mai înalte şi pe terase se întălnesc arbuşti dintre care se amintesc aici zmeurul, murul, măceşul, porumbarul, alunul, sângerul, socul negru iar în zonele cele mai înalte se poate găsi chiar afinul.
Pe fâneţele din locurile mai joase sau pe terenurile arabile din zona de deal cultivate cu plante furajere, alături de plante furajere valoroase din flora spontană sau cele cultivate (trifoi, raigras, lucernă, ghizdei, etc.) se găsesc şi plante cu o valoare nutritivă mai scăzută lanceolata, clocotici, traista ciobanului etc. 
Notă aparte în suprafaţa de fâneţe naturale face părul porcului care se găseşte şi ocupă mari suprafeţe de teren situate la altitudini mai mari, în nordul comunei, în hotarele satelor Ungureni şi Cupşeni.
Dintre plantele de cultură ponderea o deţine cartoful şi porumbul urmate apoi de ovăz şi de grâul de toamnă a cărui loc este luat din ce în ce mai mult de triticale.
Dintre pomii fructiferi se cresc în grădini, mărul, părul, prunul, şi mai rar nucul şi cireşul. Mai rar îşi face apariţia viţa de vie.
În ce priveşte fauna, prezenţa animalelor sălbatice este destul de numeroasă şi diversificată: vulpea, mai rar lupul, căprioara, ursul, mistreţul, iepurele iar dintre păsări trebuie amintite ciocănitoarea, uliul, coţofana, cioara, piţigoiul, turtureaua, cucul, buha, corbul, vrabia etc. Pe sol trăiesc diferite reptile (şopărle, şerpi), salamandra etc.

               Zone expuse riscurilor naturale
Datorită aşezării la poalele masivului Şatra, o zonă bogată în păduri precum şi a reliefului variat, în istorie, nu au fost semnalate efecte majore ca urmare a riscurilor naturale. Cu toate acestea zona dealurilor înalte şi configuraţia solului, pot aduce riscul alunecărilor de teren iar diferenţa de altitudine a traseului râului Rotunda faţă de cei doi, mai importanţi, afluenţi Valea Cupşeniului şi Valea Ungureniului pot provoca, în aval de satul Libotin inundarea terenurilor din apropierea râului.